Zâua lu’ St. Patrick în Irish

Aia cu lume, lume e expirată…a expirat de pe vremea crizei mondiale din perioada interbelică. Treaba e simplă. Pe 14 martie, in Craiova, Irishway, sărbătorim româneşte St. Patrick’s Day, sau mai bine zis ne distrăm să aducem un omagiu zilei sfinte a Irlandei. Bine, St. Patrick’s Day e pe 17, dar noi o ţinem în weekend.

Adică au şi ei o sărbătoare creştină ce se transformă în timp în beţivăneală. Dar până să vă descriu exact ce şi cum, ascultaţi ce surprize vă pregăteşte patronatul irish, că de fapt de aia e zi sfântă, să uităm de crize de nervi, economice, etc.

CADO…din partea Irishway, mamma mia, uischeanele irlandeze Jameson, Bushmills şi Tullamore sunt la juma’ de preţ. Bani pe jos…CADO

Atentti, atentti ragazzi, tutto CADO, din partea casei se dă una bucată platou de mâncare irlandeză tradiţională, din ăsta cu şuncă, ceapă roşie, brânză, ca la noi la irlandezi aşa. Mamma mia, che CADO…iar bani pe jos.

Cum irlandezilor le plac verdele şi trifoiul, cei mai verzi clienţi vor fi premiaţi de patronat, aşa că pe 14 martie e distracţie în Irishway în virtutea relaţiilor de prietenie dintre Irlanda şi România.

Şi acum să vă povestesc ceva despre începuturile Zilei Irlandei.  Patrick a fost un preot irlandez care cică s-ar fi născut prin 380, când poporul nostru nu mânca decât rădăcini, că mămăligă nu era, iar olăritul şi coitul erau principalele ocupaţii în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Patrick ăsta s-a născut în Britania, în familie bogată, şi ca în telenovele era păgân. Înjura de dumnezei şi cristoşi, avea lanţ cu cruce întoarsă, babardea tot ce-i cădea în mână, până când l-au prins irlandezii, într-un raid efectuat pe moşia lui tac-său. Pe atunci nu existau super-eroi, aşa că săracul Patrick stătu în sclavie timp de 6 ani. În tot timpul ăsta, stând în cuşcă, îi apăru duhul sfânt, făcu spectacol, îşi ceru scuze pentru preacurvie, învăţă să se roage, practic religia l-a transformat într-un om cu faţa spre Dumnezeu. Apoi, ca-n filmele de azi, Patrick a evadat şi a ajuns un mare propovăduitor al creştinismului. Tot sub patronatul său, în mandatul lui, a apărut şi celebra Cruce Celtă, dar pentru că oamenii n-au înţeles nimic, Patrick mai făcu un giumbuşluc. Le arătă la păgâni celebrul trifoi, care azi e revelator în Irlanda. Ăla cu 4 foi e utopie bă, e eroare genetică…Şi de ce trifoiul? La o beţivăneală cu Guinness şi Jameson, Patrick se cafti cu nişte proşti în bar care nu credeau nici de-ai dracului în Dumnezău şi la final le explică pilda trifoiului. Prin trifoi le-a arătat ideea de Sfânta Treime. Mare om, pur şi simplu, mare om! După moartea lui, pe 17 martie, la vreo 1.300 de ani, în îndepărtata Americă, un grup de soldaţi irlandezi plătiţi să servească pentru englezi, se făcură muci în noaptea de 17 martie 1762. Se întâmpla în Boston. Şi de atunci s-a dus vestea peste mări şi ţări, până în Irlanda, iar în fiecare an, pe ziua de 17 martie, zi în care s-a prăpădit Patrick, lumea bagă trăscău, mănâncă, se veseleşte, chiar dacă Dumnezău se uită de sus şi nu-i place ce vede. Iartă-ne Doamne, că ţi-l petrecem pe Patrick pe 14 martie, dar dacă vrei o ţinem aşa până pe 17. HÂC, MATES!

~ de narcis pe martie 8, 2009.